Cum sa ne calauzim in viata duhovniceasca in vremurile noastre?
Pentru vremurile din urma, Sfintii Parinti propun sa avem calauza mai mult Sfanta Scriptura si scrierile patristice, fara sa respingem, insa, sfatuirea prudenta cu parintii si fratii contemporani, avand in acelasi timp in ganduri si in simtiri duhul smereniei si al pocaintei.
Aceasta este lucrarea daruita de Dumnezeu vremurilor noastre si noi
suntem datori sa ne folosim cu evlavie de darul lui Dumnezeu, dat noua
spre mantuire (Sfantul Ignatie Brianceianinov).
Cum sa vietuim daca nu avem indrumator?
Adevar graieste N. cand spune ca astazi nu mai sunt indrumatori adevarati. Cu toate acestea, nu trebuie sa ramanem numai cu Scriptura si cu invataturile Sfintilor Parinti. Este nevoie de dialog! Staretul Paisie a hotarat asa: doi
sau trei oameni cu aceleasi idei alcatuiesc o comunitate si se intreaba
unul pe celalalt ducandu-si viata in ascultare reciproca, cu firca de
Dumnezeu si rugaciune (Sfantul Teofan Zavoratul).
Daca duhovnicul vostru refuza sa asculte spovedania voastra, puteti merge la altul (Sfantul Teofan Zavoratul).
In ceasurile savarsirii liturghiei, daca nu ati ajuns la biserica, trebuie sa dedicati aceste ceasuri rugaciunii, citirii cuvantului lui Dumnezeu, discutiei ziditoare de suflet, faptelor bunei credinte si gandurilor sfinte.
Cum sa ne purtam daca preotul nostru refuza sa ne asculte spovedania?
Daca nu am ajuns intr-o zi de sarbatore la biserica, prin ce anume sa o praznuiesc acasa?
Cum trebuie sa fie milostenia?
Crestinul poate da milostenie si ajutor nu numai din punct de vedere material, ci si prin cunostintele, osteneala, sfatul si celelalte ale sale (Sfantul Teofan Zavoratul).
Pentur a dobandi mila lui Dumnezeu, trebuie sa-i miluim prin toate mijloacele pe ceilalti.
Cu frica sa primim milostenia, deaorece la Infricosatoarea Judecata vom da rspuns pentru binele primit care ramane fara rasplata din partea noastra. Sa ne rugam pentru binefacatori ca sa nu ni se socoteasca pacat binefacerea primita din partea lor.
Sa-i daruim celuilalt bucurie, un zambet, fericire. Acest lucru il poate face in orice moment si cel mai sarman dintre oameni.
Exemplul acestui lucru ni-l infatiseaza staretul Adrian Iugski, care pe unii ii blagoslovea sa se trudeasca pentru manastire, iar pe altii ii obliga sa
scrie rugaciuni, vietile sfintilor si alte texte. Staretul impartea
cele scrise apropiatilor lui si pelerinilor care veneau de pretutindeni.
Milostenia duhovniceasca consta: in sfatul cel bun, dat la timpul potrivit, folositor in incurcaturi sau in primejdii neobservate; in a-l invata prieteneste pe cel nestiutor adevarul si binele, in taina, intre patru ochi; in a-l imbarbata pe cel posomorat; in a-l mangaia pe cel intristat; in a-l compatimi pe cel apropiat si a-i impartasi durerea; in a te bucura cu cel ce se bucura; in a indura ocarile si supararile cu seninatate, cu rabdare pentru Hristos; in a da propria carte duhovniceasca de care tu insuti ai nevoie.
Cine
pastreaza vreun dar al lui Dumnezeu numai pentru propria desfatare si
nu face bine celorlalti, acela va fi osandit ca cel ce a ascuns talantul
(Sfantul Vasile cel Mare).
Prin ce anume dobandim mila lui Dumenzeu catre noi?
Cum sa ne purtam fata de milostenia primita de la oameni?
Cum putem face bine oricaruia dintre oameni?
Cum putem face milostenie duhovniceasca?
In ce consta milostenia duhovniceasca?
Este pacat sa nu dam o carte dumnezeiasca celui ce doreste sa citeasca?
De ce trebuie sa citim Psaltirea?
Nu neglijati psalmii , deoarece ei alunga din suflet duhurile viclene si sadesc in el Sfantul Duh.
Bun lucru este sa citim Psaltirea pentru cei raposati, insa nu trebuie sa o citim pentru toti cei raposati. Nu trebuie sa o citim pentru: sinucigasi, necredinciosi, nebotezati si cei de alte credinte.
Este bine sa mergem si sa citim Psaltirea pentru cei raposati?
Cum trebuie sa petrecem zilele postului?
In
timpul postului trebuie sa ne indepartam de desartaciunea lumeasca
pentru a cugeta la pacatele noastre, a plange inaintea lui Dumnezeu si a
pregati o spovedanie curata din inima, care ne curateste de pacate.
Zilele de post trebuie sa le dedicam postului, mersului la biserica lui
Dumnezeu, citirii Cuvantului lui Dumnezeu si faptelor de milostenie:
sa-i vizitam pe cei bolnavi, pe cei saraci si necajiti pentru a-i ajuta.
Epuizarea este cealalta extrema, opusa lenei. De aceea, nu-ti epuiza trupul pentru a nu cadea in boli si neputinte (Staretul Luca Glinski)
Este pacat tot ceea ce supara constiinta si desfata trupul.
Neaparat trebuie sa ascultam glasul constiintei: prin acest glas deseori ne vorbeste ingerul pazitor. Totusi, ca sa vedem daca acest glas este drept, trebuie sa-l verificam cu Cuvantul lui Dumnezeu.
Se cuvine ca, atunci cand muncim, sa ne ostenim pana la epuizare?
Cum sa recunoastem pacatul?
Intotdeauna este drept glasul constiintei?
Ce inseamna sa te departezi de lume?
Sa
te departezi de lume inseamna sa parasesti naravurile, obiceiurile,
regulile deprinderile si cerintele care sunt intru totul potrivinice
Duhului lui Hristos.
Cum sa recunoastem atractia patimasa fata de un lucru?
In om exista atractie pacatoasa fata de un lucru atunci cand: se uita cu placere la el, se supara pe ceilalti si se cearta din cauza lui, iar atunci cand il pierde, se intristeaza pentru el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu